Daniel Bradu, nascut in 1923 in satul Fantanari, comuna Pancova, Basarabia

In acest interviu Daniel Bartu, nascut in 1923 in satul Fantanari, comuna Pancova, povesteste despre evenimentele intamplate intr-o duminica a toamnei lui 1941, cand mai multi evrei, femei, copii, barbati in varsta sau bolnavi au fost ucisi de soldatii romani si inmormantati intr-o groapa comuna. De asemenea, el isi aminteste de faptul ca victimele faceau parte dintr-un convoi mare care se indrepta spre granitele Romaniei.

El spune ca in 1941 incepuse pregatirea militara in fiecare duminica; vorbeste de faptul ca era instruit de un locotenent, civil era invatator, nascut in familie evreiasca Riman, dar cresut de un taran roman, pentru ca parintii lui murisera. Isi aminteste ca intr-o zi a fost plecat de acasa sic and s-a intors parintii lui i-au spus ca a trecut un convoy mare de evrei; in dimineata zilei urmatoare a fost chemat cu harletul si cu lopata pentru a sapta alaturi de alti timeri o groapa adanca pana la gat si lunga de 20 de metri. Vorbeste despre faptul ca soldatii romani le-au spus evreilor din convoiul care se indrepta spre Garpar ca cei care se simt obositi sau bolnavi sa stea pe partea dreapta pentru ca o caruta va veni dupa ei.

Isi aduce aminte ca alaturi de ceilalti tineri cu care a sapat groapa, li s-a ordonat sa mearga la deal, la o distanta de 50 de metri; spune ca a auzit cum ofiterii au ordonat evreilor din caruta sa se dezbrace, iar apoi i-au aruncat in groapa comuna; povesteste cum ofiterii au ordonat soldatilor sa-I impuste pe evrei; zice ca ceilalti evrei din convoy nu au facut nimic pentru ca erau paziti de soldati inarmati; isi aminteste ca 3 fete si un baiat sau tarat din groapa, soldatii i-au vazut, dar nu i-au impuscat; spune ca impuscaturile au durat aproximativ o jumatate de ora si cand soldatii au inceput sa arunce pamant peste cadaver, o femeie de 80 de ani, inca in viata, i-a implorat sa o impuste inainte sa o ingroape; afirma ca femeia in varsta a fost impuscata de un soldat.

Povesteste ca nimeni din sat nu a intervenit, le era frica, doar batranii care trecusera prin experienta Primului Razboi Mondial au inteles situatia; isi aminteste ca in timpul razboiuliu a avut un commandant evreu foarte frumos care le-a spus ca nu are nimic impotriva lor, ca vina nu le apartine nici lor nici parintilor lor, ca everii trag de la Dumnezeu.

Isi aminteste numele catorva evrei din satul lui (Greider, Nuser), dar spune ca nu stie ce s-a intamplat cu ei; zice ca hainele victimelor au fost puse in caruta si crede ca au fost date la schimb pentru alcool; se refera la faptul ca atunci cand moare o persoana este jale, dar cand more o suta si ceva…; spune ca in Valea lui Purice evreii au construit un monument in onoarea victimelor ingropate in cele 2 gropi comune; povesteste ca soldatii romani nu aveau arme automate, numai pusti; vorbeste despre faptul ca Uniunea Sovietica i-a luat in armata si i-a dus la Voicomat.

Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project