Eugenia Babineţchi, născută in 1931 in Pîrliţa, r-l Fălești

În acest interviu, doamna Eugenia Babineţchi, născută în data de 18 august 1931 în satul Pârliţa, raionul Bălţi, povesteşte despre un convoi de evrei transportaţi de soldaţi germani care venea din lagărul din pădurea Răuţel şi a trecut prin satul ei natal.

Doamna Babineţchi povesteşte că la începutul războiului trăia în satul ei natal Pârliţa; menţionează că în Pârliţa trăiau aproximativ trei familii de evrei înainte de război, dar toate cele trei au fost evacuate. Afirmă că nu ştie ce s-a întâmplat exact cu ele, dar la începutul războiului au dispărut familiile de evrei din sat şi nu le-a mai văzut nici după sfârşitul războiului. Îşi aminteşte că a trecut prin sat un convoi de evrei în timpul războiului; menţionează că convoiul a fost condus de germani, că erau şi evrei morţi, acoperiţi în căruţă. Îşi aduce aminte că mulţi evrei stăteau în lagărul din Răuţel; afirmă că mureau sute de evrei pe zi şi că erau înfometaţi şi bătuţi. Afirmă că unii evrei din convoi aveau bagaje, îmbrăcăminte şi alte lucruri pe care voiau să le dea sătenilor în schimb pentru mâncare, dar localnicii nu aveau voie să se apropie de ei. Menţionează că ştia că erau germani cei care conduceau convoiul după îmbrăcămintea lor şi după limba vorbită; îşi aminteşte că convoiul a ajuns într-o zi şi a stat 3-4 zile în sat, că evreii mai puternici veneau pe jos, lângă căruţe, iar cei care erau mai slabi stăteau în căruţe. Subliniază că erau germani cei care conduceau căruţele, nu evrei sau localnici; descrie pe scurt uniforma germanilor; menţionează că soldaţii erau înarmaţi cu puşti şi că era păzit convoiul, astfel încât evreii să nu se poată împrăştia în sat.

Precizează că convoiul venea din Răuţel, de la lagăr, şi mergea spre Floreşti; că evreii din convoi erau oameni simpli şi că erau şi morţi printre ei; îşi aminteşte că ea a văzut personal doi morţi: un copil şi o bătrână, dar puteau fi mai mulţi, deoarece convoiul era lung. Afirmă că unii soldaţi îi lăsau pe evrei să bea dintr-un pârâu, dar alţii nu; subliniază că ea nu înţelegea ce vorbeau evreii, deoarece vorbeau în limba ebraică între ei, dar adaugă că evreii care trăiau în sat învăţaseră română. Îşi aminteşte că a încercat să îi dea mâncare unei fetiţe evreice, dar nu a reuşit, deoarece a fost surprinsă de un soldat. Menţionează că evreii nu aveau voie să mănânce, deoarece soldaţii primiseră ordin să îi ţină flămânzi. Precizează că evreilor nu le-au fost luate bunurile, mulţi aveau, de exemplu, îmbrăcăminte şi aur în căruţe în schimbul cărora încercau să obţină mâncare.

Doamna Babineţchi menţionează că convoiul s-a oprit în sat pentru odihnă; adaugă că evreii erau păziţi pentru a nu se împrăştia prea tare şi a nu rămâne prin case; îşi aminteşte că evreii dormeau în căruţe şi pe jos. Afirmă că nu a văzut săteni care să fi vorbit cu evreii; repetă că ea însăşi a încercat să dea mâncare unei fetiţe, dar nu a reuşit. Subliniază că nu a auzit şi nu a văzut împuşcături cât timp convoiul a fost în sat, soldaţii au împuşcat doar un cal şi i-au luat calul unui sătean. Povesteşte că a văzut convoiul plecând din sat; îşi aminteşte că majoritatea evreilor mergeau pe jos, lângă căruţe, iar bătrânii şi copiii mici erau în căruţe. Menţionează că nu ştie câte căruţe erau în total, dar precizează că convoiul era lung şi că toate acestea s-au întâmplat în luna septembrie sau octombrie, deşi nu ţine minte data concretă.

Subliniază că nu a văzut alte grupuri etnice persecutate în timpul războiului şi că toţi soldaţii care au însoţit convoiul erau germani, nu a auzit sau văzut soldaţi români. Menţionează că ştia că oamenii din convoi erau evrei de la părinţii ei; vorbeşte despre relaţia paşnică dintre săteni şi evrei înainte de război. Afirmă că sute de evrei au murit în lagărul din pădurea Răuţel, dar ea însăşi nu a văzut lagărul în timpul războiului, însă a fost acolo după război, după ce s-a construit acolo o casă de vară pentru pionieri. Precizează că ştia despre lagărul respectiv de la părinţii ei.

Acest interviu a fost realizat de Diana Dumitru in 2006 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project