Gheorghe Șeptelici, născut in 1924 in s. Butuceni (Râbniţa)

În acest interviu Domnul Şeptelici discută detaliat despre unul din evenimentele care au

avut loc în satul dânsului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sat ce se afla

atunci în partea de nord a ţării (acum satul face parte din Republica Moldova). Vorbeşte

de asemenea despre evreii pe care i-a văzut ucişi in sat pentru ca apoi să îi ducă pe cei ce

îi luau interviul pentru a le arăta exact locul.

Reporter: Vă rugăm să ne spuneţi numele dumneavoastră.

Domnul Şeptelici: Gheorghe Şeptelici Islavici.

Reporter: În ce an v-aţi nascut şi unde?

Domnul Şeptelici: În 1924, pe 6 octombrie în satul Bătuceni (n.t. se află în judeţul Orhei,

aproape de Chişinău – capitala Republicii Moldova – la aproximativ 40 – 60 km vest de

drumul European E577, lângă satul Măşcăuţi) aicea pe loc.

Reporter: Şi până la război aţi trăit aici în sat?

Domnul Şeptelici: Aici în sat am trăit ş-aici trăiesc şi astăzi.

Reporter: Vă amintiţi ce s-a întâmplat cu evreii de aici din zonă în ’41 când a început

războiul?

Domnul Şeptelici: Îmi amintesc acolo ceva, când o fost, că am văzut cu ochii când i-o

executat p-aici pe la Măşcăuţi (n.t. se află în judeţul Orhei, aproape de Chişinău – capitala

Republicii Moldova – la aproximativ 40 – 60 km vest de drumul European E577) … la

noi în sat n-o fost da’ la Măşcăuţi … aicea nu-i departe, un kilometru, 2 km până la

Măşcăuţi; şi acolo am văzut eu … i-o executat pe vreo câţiva am văzut şi când i-o

executat i-o scos pe malul ăla-i o râpă … şi i-o executat.

Reporter: Dumneavoastră unde eraţi?

Domnul Şeptelici: Eu d-aicea din sat m-am dus la moară la Măşcăuţi, acolo era o moară

de apă care se învârtea cu puterea apei şi m-am dus să fac făină şi am auzit de chestiile

astea şi m-am dus la primărie la Măşcăuţi unde era primăria înainte de …’44 şi am văzut

cum îi chinuia, am … îi … vai de capul lor, săracii … şi pe urmă i-o luat şi i-o scos peste

râu … ăsta la noi … Măşcăuţi se vede în partea ceea, în spate acia da’ râu îi … pe dânşii

i-o scos în altă parte şi i-a executat era (n.t. formulare greşită a verbului, forma corecta

este erau) bătrâni săracii, nu era tineri, nişte moşnegi era, păcătoşi vai de capul lor că era

greu da’ şi atuncea era greutăţi, griji … făcea (n.t. formulare greşită a verbului, forma

corecta este făceau) ce mai făcea şi ei cu negustoria lor, o dugheniţă acolo cu una cu alta,

mai făcea şi ei pentru întreţinerea familiei. Altele aşa, altceva nu ştiu. Numai atâta, asta o

ştiu că am vazut cu ochii mei, cum i-o dus, cum i-o executat acolo.

Reporter: Dar aţi spus că aţi văzut la primărie cum îi chinuiau?

Domnul Şeptelici: E … era jandarmii româneşti care atuncea aşa … că era români din

România da’ România era supusă tot polonejilor, aaaa, nemţilor ea nu era singură stabilă.

Că regele Carol (n.t. se referă de fapt la fiul acestuia, regele Mihai, pentru ca regele Carol

abdicase încă din 1925) o demisionat din ţară şi rămăsese prim-ministru Antonescu la

putere şi lui ce îi comunica, făcea, că nu făcea el din capul lui, era lege ş-atuncea, măcar

că era război, dar lege era … a chemat şi gata, că nu era altă scăpare, numai care se mai

ferea, se mai ducea se ascundea prin ascunzişuri …

Reporter: Dar vă amintiţi câţi jandarmi erau acolo la primărie unde i-aţi văzut?

Domnul Şeptelici: Era postul de jandarmi de acolo din sat, era vreo 10 jandarmi nu era …

un plutonier, un sublocotenent şi d-ăştia era în sat acolo [3-4 cuvinte indescifrabile] da’

aicea era pe loc aicea staţionaţi, era post special acolo în Măşcăuţi. Ce le ordonau, aceea

făceau.

Reporter: Şi câţi evrei erau acolo?

Domnul Şeptelici: Ei, păi erau vreo 5-6 mai mulţi nu erau. Erau vreo … două neveste mai

tinerele şi vreo patru moşnegi aşa … mai în stare (n.t. folosit cu sensul de bogaţi) că

restul se refugiase, se dusese la trecătoare aicea după sat unde au podu’ acela care trece

peste Pontava (n.t. nu ştiu exact la ce râu se referă, singurul vizibil pe hartă – google earth

– fiind Dniester; Pontava este un oraş în Ukraina) acolo i-o bombardat, săracii i-o ucis.

Da’ aicea aştia mai păcătoşi (n.t. folosit cu sensul de săraci) nu avea cu ce se duce, nu

avea transport, nu avea nimic şi se gândeau şi ei săracii să rămâie pe loc aicea să

vieţuiască.

Reporter: Acolo la primărie dumneavoastră ce aţi văzut de fapt, ce s-a întamplat cu ei?

Domnul Şeptelici: Altceva nu am văzut numa cum îi bătea şi i-o luat să îi … cum se

spune jandarmii şi i-o trecut peste râu; altceva eu nu am văzut, nica.

Reporter: Şi spuneţi că aţi văzut când i-au executat?

Domnul Şeptelici: Da am văzut. I-o pus acolo pe … cum treci, dacă aţi fost la Măşcăuţi

este acolo cum treci râul, o trecere acolo şi acolo i-o dus; avea gropi speciale şi i-o

executat acolo şi o tras pământ peste dânşii.

Reporter: Ce arme aveau soldaţii, vă amintiţi?

Domnul Şeptelici: Carabine. Apăi nu era carabine atuncea, era ZB-uri d-astea … puşti

mari. Carabine dintr-astea mai mititele nici nu era p-atunci. ZB aşa le spunea atuncea, şi

cu vârf (n.t. se referă la baionetă)

Reporter: Şi vă amintiţi dacă i-au împuşcat îmbrăcaţi?

Domnul Şeptelici: Da, îmbrăcaţi. Cum era aşa i-o executat. Nu i-o mai dezbrăcat, nu le-o

mai făcut nica, aşa cum o fost aşa i-o …

Reporter: Cine i-a îngropat? Cine a tras pământ peste ei?

Domnul Şeptelici: E, apăi lumea din sat … lumea din sat, mă rog lumea. E, un suflet,

trebuie să îl acoperi, să-l … aşa deasupra pământului, nu şade aşa. Atuncea era groapă

făcută, trebuia săpată şi i-o săpat în gropile celea acolo. E, o fost greutăţi … vai de capul

lor săracii, plângea şi ei care cum, fiecare când ajunge la aşa situaţie, te gândeşti la ce-ai

să ajungi.

Reporter: Mulţumim mult.

Domnul Şeptelici: Poftim.

Reporter: Încă două întrebări în legătură cu ce ne spuneaţi. Vă amintiţi câţi jandarmi erau

acolo când i-au împuşcat pe evrei? Câţi jandarmi au tras în ei?

Domnul Şeptelici: Eu nu-mi mai amintesc … vreo 2-3 s-o dus … care i-o luat pentru

executare, nu s-o dus toţi, vreo 2-3 era cu dânşii care îi mai păzea ca să nu fugă, altceva

nu era.

Reporter: Şi dumneavoastră la ce distanţă eraţi atunci când aţi văzut?

Domnul Şeptelici: Păi cam la vreo 50 de metri aşa distanţă eram noi, că tot nu-ţi da voie

să te-apropii chiar să îi vezi clar. Noi am stat, pe dânşii i-o scos de peste mal d-acolo, da’

noi am stat în capul podului cum era podu’ atuncea, cum era în vremea ceea şi plângeam

cum i-o executat. Altceva n-o fost, nu-mi pot aminti altceva, numa atâta că i-o executat şi

noi ne-am împrăştiat fiecare …

Reporter: Mulţumesc frumos.

Reporter: Spuneţi unde era podul? – n.t. filmat chiar lângă pod.

Domnul Şeptelici: Iacă podu’ aicea (n.t. arată cu bastonul în spatele său, spre dreapta) a

fost podu’ … şi drumul tot p-acolo pe la capul podului şi p-aicea trecea şi se ducea.

Reporter: Acolo vă aflaţi dumneavoastră?

Domnul Şeptelici: Noi eram în malu’ aista, nu în malul celălalt, da’ în malul aista noi

eram, pe unde sunt malurile aistea şi pe ei i-o dus aicea sus.

Reporter: Aceasts e cariera unde au fost împuşcaţi?

Domnul Şeptelici: Da, da’ nu era aşa diparte …

Domnul Şeptelici: Acela e nou facut (n.t. arată spre podul cel nou făcut peste apă după

război) de la război încoace da’ până la război acela o fost, era josulean (n.t. probabil

regionalism cu sensul de mic ca înălţime) unde au făcut de lemn şi pe noi … treceam

fiecare cu căruţele, cu ce mai aveam, cu vite, treceam p-aicea; că se cunoaşte da’ dacă nu

ar fi fost, nu se cunoştea. Ş-acuma … pe dânşii i-o … din partea ceea i-o adus aci, de la

primărie unde-i biserica, mai încoace acolo unde-i primăria şi d-acolo i-o adus mai

încoace în locurile aistea. Nu era aşa de înalte, era mai joase, s-o mai săpat, s-o mai mutat

pământu’ s-o … d-atuncea …

Reporter: Şi-aici i-au împuşcat, în locul acesta?

Domnul Şeptelici: Da. Aicea i-o executat şi-aicea s-o făcut gropi, i-o îngropat; oamenii

din sat o ieşit o parte i-a mai trecut în partea asta şi o parte de norod în partea cealaltă …

că nu era aşa de înalt drumu’ … era drumu’ jos, amu de când s-o facut podu’ aista s-o

înălţat aproape. Altceva ce pot să vă mai spun? Asta o fost, i-o executat, numa că câteva o

fost aduse până aice, norodu’ mergea din urma lor şi ca să vadă fiecare ce, cum se

întâmplă, ce se face cu dânşii.

Reporter: Mulţumesc frumos.

Reporter: Spuneţi-mi şi soldaţii unde stăteau? Soldaţii care i-au împuşcat?

Domnul Şeptelici: Soldaţii stăteau la spatele lor, că i-o pus cu faţa la groapă, cum erau

gropile, cum era malu’ că se vede … şi era aicea aproape amu s-o dus da’ era aproape

aice şi i-o pus cu spatele … cu faţa la gorpi şi soldaţii din spate i-o împuşcat … o picat

drept în groapă că pe malu’ gropii i-o pus, ca când o pica, să pice drept în groapă.

Reporter: Şi după-aceea ia acoperit lumea care venise?

Domnul Şeptelici: Da lumea din sat ca să nu mai şadă să bată muştele ştiţi cum e … dacă

taman pe timpu’ ista era (se referă probabil la luna septembrie) când o venit ei.

Reporter: Mulţumim frumos.

Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn517838