Marfa Cocieru, născută in 1925, in s. Gura Căinari (Florești)

În acest interviu Doamna Cocieru discută detaliat despre unul din evenimentele care au avut loc în satul dânsei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sat ce se afla atunci în partea de nord a ţării (acum satul face parte din Republica Moldova). Vorbeşte de asemenea despre evreii pe care a auzit că au fost ucişi in sat şi dă detalii despre cum a auzit că au fost ucişi şi despre cum traiau evreii din sat.

Reporter: Spuneţi-ne numele dumneavoastră. Cum vă cheamă?

Doamna Cocieru: Marfa.

Reporter: În ce an v-aţi nascut?

Doamna Cocieru: ‘25.

Reporter: Aici în sat?

Doamna Cocieru: Da. A doua casă aşa …

Reporter: Gura Căinarului? (nt. In Soroca, The Republic of Moldova, Floreşti County, N of

Chişinău, near the European Road E583)

Reporter: Şi aici aţi trăit toată viaţa.

Doamna Cocieru: Da.

Reporter: Vă amintiţi când a inceput războiul în 1941, v-amintiţi ce s-a întâmplat cu evreii aici în

sat?

Doamna Cocieru: Da … era mare sărăcie cu dânşii. Chiar buni prieteni, chiar cunoscuţi …

Reporter: Ce vă amintiţi că s-ntâmplat?

Doamna Cocieru: Ei … era mai marii ce-i lua şi îi ducea la o groapă acolo şi o făcut ca o ghenă

… şi de la noi era o evreică tare deşteaptă şi cuminte şi avea doi băieţi aşa de înalţi (nt. she points

with her left hand up to her shoulder, which means that the boys she mentions were about 3 feet

tall) şi a fost cu dânşii până acolo şi acolo i-a dat în bortă.

Reporter: Dumneavoastră aţi văzut?

Doamna Cocieru: Io n-am văzut, dar care o fost mai aproape s-o suit la biserică în clopotniţă

băieţii după ceia ne-o spus.

Reporter: Dar dumneavoastră n-aţi văzut nimic din ce s-a întamplat?

Doamna Cocieru: Îi ducea de vale, pe o râpă acia care era acia într-o … şi mama, feciorul, fiica

… frumoşi, curaţi din sat de la noi … şi hai, hai, hai, hai şi i-o dus.

Reporter: Vă amintiţi cum îi chema?

Doamna Cocieru: Io cam departe am fost de dânşii (nt. she raises her shoulders to point out that

she doesn’t know) da’ ştiu că Strulea îi zice.

Reporter: Şi erau şi din alte părţi aduşi?

Doamna Cocieru: (nt. she raises her shoulders again to point out she doesn’t really know) Poate

din Foaia Rosie (nt. it may be a reference to a village near by, but I have not found it on Google

Earth, therefore I am suspecting that the name has changed since), dar aşa eu nu ştiam … mulţi,

mulţi, mulţi.

Reporter: Dacă erau mulţi probabil că erau şi din alte părţi. În sat erau multe familii de evrei?

Aici în sat?

Doamna Cocieru: Era chiar unul Moşe (nt. from her pronunciation I am assuming that this is the

name though I am not 100% sure) cu care am învăţat eu cinci clase, deştept băiet … păcat … şi

… Moşe avea numa soră şi mamă numa atâta, tată n-avea.

Reporter: Şi i-au dus şi pe ei? Aţi văzut când i-au dus la convoi …?

Doamna Cocierui: Ei, mai că a avut noroc şi o scăpat … n-o murit, că apoi, dup-aceia au venit în

[cuvânt indecifrabil].

Reporter: Şi aţi auzit împuşcăturile?

Doamna Cocieru: E … dacă era una şi una ca războiu’ (nt. she could also mean the weaving

machine, and the noise it makes, since in Romanian the word for war and that machine is the

same; anyway the meaning of this statement is that the shoots abounded) s-o făcut acolo un loc şi

i-o îngropat, o tânară mamă cu doi băieţi, tot o-o dat aşa unul peste altul, hai, hai, până o ajuns

acolo şi acolo o picat în …

Reporter: Dumneavoastră i-aţi văzut când au trecut. aţi văzut convoiul?

Doamna Cocieru: Când o trecut pe lângă casa ceia unde eram eu la părinţi, dar tatal meu zicea că

Lasă săracii că ei nu se duc de voie dar se duc de nevoie …I-o luat din urmă şi îi duce.

Reporter: Şi e departe locul în care i-au împuşcat?

Doamna Cocieru: Este aproape …

Reporter: Şi … aţi auzit când … împuşcaturile?

Doamna Cocieru: E numa că ce a fost un deal nalt, ţărână multă (nt. she makes a sign with her

right hand over her head; so she probably means around 6 -7 feet high) şi s-o depănat ţărâna ceia

şi o astupat borta şi amu pe câmpul cela se pune cartoful că are o verişoară a mea pământ acolo

… cartof … mai scurt îi semănătură.

Reporter: Şi aţi văzut cadaver dup-aceia, a doua zi sau când …după?

Doamna Cocieru: Ce să văd?!

Reporter: Cadavre … corpurile lor, ale celor pe care îi omorâseră!

Doamna Cocieru: Nuuuu … ţărâna era trasă!

Reporter: Ştiţi cumva cine i-a acoperit?

Mrs. Cocieru: (nt. she raises her shoulders meaning no) Acolo era mai mulţi bărbaţi, mai mult

tineret …

Reporter: Soldaţii i-au acoperit sau oamenii din sat?

Doamna Cocieru: Nu ştiu dacă nu am fost pe acolo, eu am fost în … tatal meu din ogradă mă

trăgea să nu vad ce era şi ne-o adus acasă, pe mine şi fratele meu: Staţi acolo că voi nu ştiţi ce-I

aia, amu’ îi timp de război!

Reporter: Şi pe evrei cine îi aducea, cine îi ‘mâna’?

Doamna Cocieru: Nu ţin minte cine …

Reporter: Nu ţineţi minte …

Doamna Cocieru: Ştiu că ei se văicăreau ‘o vai, vai’ până o ajuns … acolo … la groapa ceia …

ei, nu era groapă dar era o … şi o săpat şi o făcut lumea ca să ari, aria, şi a demontat de pe deal

… ţărână şi o nivelat, da’ amu’ verişoara ceia pune cartofii.

Reporter: Nu ştiţi cine a dat ţărână de pe deal? Cine a nivelat-o?

Doamna Cocieru: Dar mai târziu o venit … că era colo prăpastie naltă aşa, mai înaltă decât aşa

(nt. she points with her left hand to the left over her head) şi apoi groapa …

Reporter: Şi nu aţi văzut corpurile lor după ce au murit?

Doamna Cocieru: Nu, nu, nu …

Reporter: Nu v-aţi dus acolo?

Doamna Cocieru: Era şi adâncă tare … o făcut aşa pentru că trebuia să fie curăţenie … o venit

cu dezinsecţie şi o stropit şi o făcut curăţenie …

Reporter: După ce i-au împuşcat?

Doamna Cocieru: După aceia o trecut o vreme da’ mirosea şi o făcut aşa curăţenie … greu …

aşa o nevastă tânară şi frumoasă şi vioaie a lui Strulea, cu doi băieţi aşa (tr. she points again to

her left about her shoulder height) fată şi băiet … nu ştiu pe copiii i-o primit acolo dar pe dânsa

ştiu că o dat-o la [indecipherable word] …şi plângea …

Reporter: Pe soldaţi nu ştiţi, nu i-aţi văzut pe soldaţii care îi însoţeau?

Doamna Cocieru: Nu.

Reporter: Nu ştiţi dacă erau Români sau Nemţi?

Doamna Cocieru: Dacă nici nu primeau aproape, era un fel de strajă. Noi când am văzut apăi am

văzut din clopotniţa bisericii şi ne-o simţit că suntem acolo şi o trimis un soldat şi ne-am

împrăştiat ca puii … şi părinţii ne-o ocărât că ce-am căutat la …

Reporter: Şi soldatul care a venit să vă ‘împrăştie’ vorbea româneşte?

Doamna Cocieru: Da’ poate că era şi de la noi că apoi noi de frică ce …eram aşa mai sus de casa

asta ne uitam la …nenorocirea ceia unde se făce …

Reporter: Aţi văzut cum îi împuşcau?

Doamna Cocieru: D-apăi se auzea … d-apăi cum se aude de pe linia frontului aşa se auzea …

mama şi băiatul şi fata … da’ cum îţi spun eu Strulea cela o dispărut nu ştiu ce-o făcut şi o rămas

numa copiii şi femeile.

Da’ noi cu dânşii trăim bine n-avem nimica cu dânşii noi nevoimea … dacă aveai nevoie de 100

… Ruble (nt. Russian coin as the Republic of Moldova now has close ties with the Russian

Federation) or Lei cum era, te duceai la Strulea şi îi spuneai că mâine o să ai grâu de vândut sau

altceva iar el scotea banii şi da; te scria şi luai şi te duceai şi îţi făceai treburile. Atunciea eram

mai toţi spărieţi şi [indecipherable word] unii aşa zicea Azi evreii, mâine noi …

Reporter: Şi lumea din sat ce spunea despre ce s-a intamplat?

Doamna Cocieru: Care plângea … săraca cum îi zice … nefericită, care zicea: Tare bun o fost

Strulea, ce bine ne împacam cu dânsul; iaca grâul la deal da’ Strulea îi da parale când o fi grâul

copt să-I deie [înapoi] … dar alţii nici nu ştiau, însă spuneau: N-ai văzut ce greu s-o dus

Strulea? Normal că nu s-o dus, că dacă se ducea la moarte!!

Şi dealul cela …da’ o venit de la noi şi o nivelat că da nas …

Reporter: La mai multă vreme încă mirosea?

Doamna Cocieru: Da …

Reporter: Deci ştia toata lumea că acolo au fost cadavre şi că …?

Doamna Cocieru: Da … şi cuminţi aceia de care spun, Strulea, apoi era o fetiţă frumuşică care

nu ştiu unde o dispărut de lângă tasu; nu era neam … da’ mama şi cu băietul şi cu dânsu’ aşa e,

greu o fost … vai de cei care o picat în săracia ceia … da’ o trecut la vreo săptamână, două, tot

evrei prin ogradă pe la tatal meu şi o bătut în uşă şi o zis: Bătrânule, io sunt cel care ţi-o făcut

uşa şi ferestrele. Da’ tatal meu o ieşit afară şi i-o cunoscut şi o zis: Bun, da’ de ce aţi ajuns

noaptea la mine? Apăi noi am ajuns d-asta … suntem fugiţi. Şi noi vrem să ne spui d-aicea pe

care drum să fugim la Marculeşti? Dar tata o zis Dacă vreţi mai lămurit arată-le cu linia ...

Şi s-o dus, o dispărut da’ io am întrebat: Tată, ce s-o auzit afară? Dar tata zice: E, timp de

război.

Reporter: Dar dumneavoastră i-aţi auzit ce au vorbit?

Doamna Cocieru: Apăi, dac-a venit în casă şi mama o întrebat: Ce ai stat atâta afară? Şi tatal

meu a răspuns: dacă e, timp de război.

Reporter: Asta s-a întâmplat după ce i-au împuşcat pe aceia din convoi?

Doamna Cocieru: P-atunci pe când s-o împuşcat. O zăboivit vreo două – trei zile şi ei pe unde o

fost ascunşi săracii care cum … ş-apoi când o venit înapoi iar o tras la casa ceia a lu’ tatal meu.

Nu aici, mai sus. Şi când s-o dus tata afară se aude foşnind [şi i-a văzut şi i-au zis]: Noi amu’ ne

ducem d-aici.

Reporter: Scăpaseră din … nenorocirea aceia, scăpaseră dintre cei care …?

Doamna Cocieru: Unii … când s-o potolit nenorocirea ceia … unii de la noi din sat s-o întâlnit

cu dânşii în Chişinău. O zis că-s bine, o scăpat … da’ unu’ Moşe de-o seamă cu mine tare deştept

băiet, o zis că o să vie şi nu l-am mai văzut; aşa zicea, am să vin, am să vin şi n-o mai venit. Da’

trăieşte, s-o dus vestea că este Moşe, băiet deşptept, curăţel … timp de război.

Reporter: Mulţumim frumos.

Reporer: Vă mai adresez o întrebare, spuneţi-mi dacă mai ţineţi minte ce s-a întâmplat cu

lucrurile evreilor? Haine, ce-a rămas după ei. Aceia pe care i-au împuşcat.

Doamna Cocieru: Cine o fost [indecipherable word] şi o trăit bine cu dânşii i-o luat cu gândul că

o să vie înapoi şi i-o da lor, şi înapoi n-o mai venit şi …

Reporter: Dar nu ştiţi dacă din lucrurile pe care le-au avut cu ei acolo la groapă unde i-au

împuşcat le-a luat cineva, soldaţii s-au altcineva din sat?

Doamna Cocieru: N-am fost eu la groapa ceia, eu am fost numa la biserică şi acolo la biserică

aveam un frate mai mare şi m-o alungat şi am venit acasă şi m-am astâmpărat … ce pe mine m-a

căutat tata că eram aşa patru fete şi trei băieţi şi eu nu eram, şi el striga întruna: Un’ s-o dus

hahalera ceia de fată? Când m-o văzut că am apărut şi eu şi îi spun că e plină clopotniţa de

Moldoveni ce se uită în partea ceia la evrei … da’ pe urmă mă lua Sunt noutăţi? şi râdea … (nt.

she must refer to the fact that she was so young to be bringing so awful news and therefore her

father wanted to appease her mind by appearing to take everything lightly, at least in her eyes)

Că am avut frate din’10, din ’22, şi-s tăţi morţi …

Reporter: Mulţumesc frumos.

Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn517831