Maria Barschi, născută in 1923 in s. Stolniceni (astăzi raionul Edineț)

In acest interviu doamna Maria Bârschi discută despre un eveniment la care a fost martoră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, momentul în care evreii din satul în care locuia dânsa au fost adunaţi şi împuşcaţi, la marginea satului, întro râpă.

La început dânsa menţionează anul naşteri sale, 1923, ne specificând luna sau ziua, în satul Stolniceni, raionul Edineţ, din Republica Moldova.  Numele de fată – dânsa spune ‘după tată’ – este Feodorova, fapt ce indică o descendenţă rusească. Amintirile pe care le are despre evreii din satul în care s-a născut nu sunt foarte detaliate, erau patru familii de evrei în sat dintre care îşi aminteşte numele a trei: Iudco, Moşcu şi Le(a)iman. Doamna Bârschi a aflat că aceştia au fost strânşi şi duşi lângă o râpă în afara satului, unde au fost împuşcaţi în vara anului 1941, dar nu ştie cine i-a luat şi nici nu a fost martoră atunci când aceştia au fost împuşcaţi. Locul unde evreii au fost adunaţi şi împuşcaţi, spune dânsa, era între satele Stolniceni şi Şofrâncani, acolo fiind râpa. Dânsa spune că ar fi aflat despre faptul ca evreii au fost luaţi de la oamenii din sat, ‘umbla vorba.’ Deşi s-a dus spre locul unde evreii erau strânşi, ea nu s-a aflat prea aproape, deoarece soldaţii îi ţineau la distanţă (estimează că s-a aflat la o distanţă cam de 2 kilometri =1.24 mile de locul unde fuseseră strânşi evreii). Totuşi din locul în care stătea dânsa, a putut vedea că evreii fuseseră mai mult sau mai puţin aliniaţi; a putut de asemenea observa că dintre evreii adunaţi erau şi unii din satele învecinate, cum ar fi Şofrâncani sau Pociumbeni şi îi putea auzi vorbind dar nu înţelegea ce spuneau deoarece erau prea departe. Presupune însă că vorbeau ruseşte. Evreii, spune doamna Bârschi, nu încercau să comunice celor care se uitau iar când au început împuşcăturile, un soldat a venit şi i-a gonit.

Menţionează apoi că ar fi recunoscut între cei ce erau aliniaţi cel puţin pe doi evrei din sat şi spune că Iudco avea două fete – Slima(?) şi Raisa, dar nu pare să fie foarte sigură de nici unul dintre cele două nume. Estimează apoi, ca numarul evreilor adunaţi în acel loc ar fi fost de 50 şi spune ca nici unul nu a fost lăsat să ducă nimic cu dânsul – haine sau alte obiecte – de către soldaţii care i-au strâns. Când a fost întrebată despre soldaţi, dânsa spune că erau mai puţini la număr ca evreii – cu toate acestea nu dă un număr exact – aceştia aveau puşti şi vorbeau o limbă pe care dumneaei nu o înţelegea, de aceea este convinsă că erau germani. Când primele împuşcături (dânsa spune că se auzeau în continuu şi semănau cu sunetul mitralierelor şi nu cu al unor puşti obişnuite) s-au auzit, a văzut cum o parte dintre evrei au căzut şi apoi un soldat a venit şi i-a obligat să se îndepărteze. Întrebată dacă a durat mult, dânsa spune că a durat până noaptea deoarece atunci când a plecat spre sat, seara încă se mai auzeau împuşcături. Evreii împuşcaţi cădeau în râpă şi dânsa presupune că au fost acoperiţi cu pământ de către soldaţi în timpul nopţii, deoarece a auzit de la oameni cum că aceştia ar fi venit cu un tractor şi ar fi tras pământ peste cadavre. Dar dânsa nu a văzut ca soldaţii să fi făcut aşa ceva. 

De asemenea, nu i-a văzut pe soldaţi plecând deoarece aceştia i-au forţat pe cei ce se apropiaseră să plece. Dânsa spune că au fost oameni care s-au întors să inspecteze locul şi să adune obiecte, haine, mărgele, dar că dumneaei nu s-a întors pentru că nu I s-a părut frumos să ia lucruri de pe cadavre. Cei care s-au dus, erau mai în vârstă decât dânsa, şi au murit de atunci. Casele evreilor au rămas goale şi au fost persoane, dintre cei ce locuiau în apropiere, care au intrat şi au mai luat obiecte din case dar statul, este convinsă, nu a luat nimic din case. La final, când a fost întrebată dacă s-a întors vreunul dintre evreii din sat după război, dânsa spune că nu a auzit ca vreunul să se fi întors şi subliniază încă o dată, că deşi i-a auzit pe soldaţi vorbind nu a înţeles exact ce vorbeau sau în ce limbă.

Acest interviu a fost realizat în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project