Maria Grădinari, a.n. 1923, satul Codreanca

În acest interviu, Maria Grădinari, născută în anul 1923 în satul Codreanca, descrie cum un grup de aproximativ 30-40 de evrei au fost împușcați la marginea satului ei. În acel group se aflau și vecinii ei. Ea vorbește despre faptul că evreii au fost strânși și ținuți închiși mai multe zile într-o casă din centrul satului. Își amintește cum a urmărit coloana de evrei până în afara satului unde a fost martoră la împușcarea acestora. Ea explică de asemenea că mai mulți localnici au ajutat soldații în timpul împușcării și câțiva dintre săteni au rămas să ia haine de pe morți. Câteva cadavre au rămas neacoperite și au fost mâncate de câini. Averile evreilor au fost luate de câțiva dintre săteni.

Q: Spuneți-mi vă rog numele de familie șî prenumele.

A: D-aiș cu bărbatu ori cu... mai demult?

Q: Acuma, care mata ești.

A: Grădinari...

Q: Grădinari...

A: Grădinari Maria șî Panona, din satu Codreanca.

Q: Stați să ne oprim. Five seconds. Interviul este întrerupt.

Q: Spuneți-mi vă rog numele de familie șî prenumele.

A: Mai spun încă odată?

Q: Mai spuneți-ne vă rog încă odată. 

A: __. [Pare să spună ceva în limba rusă.]

Q: Acuma. De acuma. Ce nume șî prenume aveți?

A: Grădinari Maria și Panona.

Q: Din ce an sunteți născută?

A: Din [19]23.

Q: Șî unde v-ați născut?

A: Poftim?

Q: Unde v-ați născut?

A: În Codreanca. Tot Raionu Strășeni.

Q: Câteva săptămâni în urmă noi am fost ospăței la mata, șî ne-ai povestit șe-ai văzut, șe s-o întâmplat cu evreii. Noi am venit acuma ca să-ți amintești...

A: Da ați fost ș-atunșa?

Q: ...șî să ne povestești din nou.

A: Ați fost? [Este neclar la ce se referă.]

Q: Da.

A: __.

Q: Spuneți-ne vă rog, la voi în sat în Codreanca locuiau evrei pân la război?

A: Nu mai decât mulți erau. Șî-n dugheni __. La mine-n mahala taman. Gard în gard eram cu unu [numit] Leiba __. Ș-avea o jidaucă, o chema Lyolea. Ave un băiet Niuma, unu Izea, una Basea, una Neta. Aieștia coptii era. Șasă coptii.

Q: Șî mata mai ții minte șî pe alții din sat, evrei, cum îi chemau? Sau numa pe ăștia îi ții minte?

A: Eu îi știu da i-am uitat. Iaca unu cu dugheană, aista, cum dracu mă-l chema? Taman așela în căsuța aia o trăit. Dudel. Dudel, da zău că nu știu cum îl chema. [Nu-și amintește numele de familie]. Ș-apoi șî... unu Itzîc. Erau, erau mai mulți, da io nu eram așa de mare ca să-i pot ține minte. În partea șeielaltă [a satului] iară erau acolo, jidani. 

Q: Șî mata ai văzut ce s-o întâmplat cu evreii la voi în sat în [19]41 când s-o început războiu?

A: Șe să văd?

Q: Ce s-o întâmplat cu evreii?

A: I-o împușcat. I-o împușcat. I-o luat șî i-o grămădit șî i-o dus la marjinea satului...

Q: Da când i-o grămădit, mata ai văzut cum i-o grămădit?

A: Da cum. Îi scotea din casă șî în drum, cu șeilalți toți. Ș-apoie, de amu era de aiș care— niște bărăhlani de aieștia, bărbați—care umbla în apă, da. Da pe așeia îi punea să-i împuște. Ș-apoi iaca, la marjinea satului la noi în Codreanca—ați fost în Codreanca?—ați fost?

Q: Io n-am înțeles mata ce-ai spus că erau niște bărbați care umblau în apă. Da șe ai în vedere? Șine erau aieștia?

A: Iaca de-a noștrii, tot Moldoveni. Da era rămășâțe care umbla după rău numa. Da altșeva io nu...

Q: Șî mata spui că așeia o împușcat?

A: Da cum dară. O împușcat sărașii.

Q: Hai să ne povestești pe rând cum s-o întâmplat, iaca cum i-o strâns pe dânșii. Unde mata ai văzut prima dată că-i strânjeu?

A: Da din mahala la mine o pornit o dată.

Q: Deci mata i-ai văzut în mahala.

A: Da sigur. Că era o—d-aieștia—la Leiba—în casa asta erau mai mulți.

Q: Șine-i stânjea pe dânșii?

A: Poftim?

Q: Șine-i strânjea pe dânșii?

A: Da soldați, d-ăștia nemți șî rămășâțe de astea de oameni care __ șî-i împușca.

Q: Șî aieștia din sat tot strânjeu pe dânșii. Șî soldați nemți șî oameni din sat?

A: Da.

Q: Câți soldați șî câți oameni din sat mata ai văzut iaca, că strânjea pe evrei la voi în mahală?

A: Care strânjea pe jidani—râmășâță de aiș, care nu fășeu nică. Care nu lucra, nu fășea nică. Niște bărăhlani. Aieștia, șî grămădeu grămadă cu—unde erau soldații șeia. Ș-apoi se dușeau prin căși șî-i scoteu afară.

Q: Deci soldații nu intrau prin casă. Intrau aieștia...

A: Ei nu intrau! Da șe să nu intre?

Q: Toți intrau?

A: Sigur că intrau.

Q: Șî soldații ș-aieștia din sat.

A: Da.

Q: Șî când îi scoteu din casă îi scoteu cu bagaje sau cu mâinile goale îi scoteu?

A: Șe fașe?

Q: Din casă, pe evrei îi scoteu cu bagaje sau cu mâinile goale?

A: Ei, pe dracu, nu mai scotea niș o—da lui îi trebe bagaje? Dacă lua șeia cu arma din urmă, îi trebe bagaj să ieie?

Q: Șî mata câți oameni ai văzut iaca, c-o strâns acolo-n mahală la matale?

A: Da păi io nu pot să știu câți. Amu erau mulți care era. Era unu Aftenie. Era cu nasu mâncat. Era de aiș ca, de așa ia, ca de __ din sat. Așe ia. Așe ia îi grămădea.

Q: Aha. Mata îmi spui aieștia—pe un om dintr-aieștia îl chema Aftenie? Pe un sătean daiesta? Aftenie îl chema?

A: Așa, Aftenie. Fără nas era el.

Q: Da cum familia era a lui?

A: Huzunu. 

Q: Cum?

A: Huzunu.

Q: Huzunu.

A: Da.

Q: Mai știi șî pe alții cum îi chema?

A: Poate i-am știut, da amu ia nu țân minte nică.

Q: Da, evrei câți o adunat acolo în drum? Câți evrei o adunat?

A: 30-40, câți erau în vreo câteva căsi. Șî-i scotea ș-apoi îi punea grumpe șî-i dușea la marjinea satului. Ș-acolo, gata. Acolo-i împușca.

Q: Mata ai văzut numa aiș în mahală sau ai mai văzut șî-n altă parte a satului?

A: Ei da coptiii, cum îs coptiii umblă. Apoi șî io, șî io n-am stat. Șî io am umblat.

Q: Ș-ai mai văzut?

A: Da cum dară.

Q: Unde ai văzut altădată?

A: Partea șealaltă, care îi dușea prin pădure. Așe ia... Șî coptii...

Q: [Ai văzut] asta în altă parte?

A: Hă?

Q: Asta în șe mahala? Unde-i asta?

A: Mahala, partea șealaltă de sat. Aișa io trăiesc aișa unde-i spitalu, unde-i biserica, io aișa am trăit. Da acolo, apoi îi tocmai la pădure.

Q: Da pe așeia șine-i scotea? Pe dânșii șine-i strânjea?

A: De aieștia. Că parcă numa unu doi erau? Erau după rău. Mai luau că ce mai aveau pe acolo prin casă. Tot aieștia o—nu luau alții—răii.

Q: Șî de-acolo din mahala șeia câți o strâns, evrei?

A: Aișa la mine câți erau? Erau opt. Ș-apoi acolo la, unde avea dugheană Dodea, erau patru: măsa, tatu-său ș-o fată Hilea ș-un băiet Haim. Ș-apoi era unu, o jidaucă la vale acolo ia tocmai—cu feșioru său, cu bărbatu său. Ia c-am uitat cum o chema. Nu știu—davai— (Davai este un termen din limba rusă, însemnând „mai departe” sau „să continuăm”).

Q: Da vreau să te întreb—amândouă grupurile aiestea șî la dumneata din mahală, de acolo io strâns în așeiași zi sau în zile diferite? 

A: Ei, mai multe zile. __.

Q: Mai multe. Deci nu i-ai văzut în așeiași zi.

A: Poftim?

Q: Nu i-ai văzut în așeiași zi.

A: În sat la noi o fost mulți jidani. Șî, nu-i dobândea să-i ducă pe toți să-i omoare.

Q: Da mata când ai văzut, iaca cazu ăsta din mahală, ș-apoi ai văzut cazu în partea șeialaltă de sat, asta o fost în zile diferite?

A: Da. Aișa era unu Leiba, unu Lyolea...șî-n partea șeialaltă era șeia...

Q: Da prima dată ai văzut la mata în mahală sau acolo?

A: În mahală la mine.

Q: Dintâi ai văzut aiș. Ș-apoi la cât timp ai văzut—peste cât timp ai văzut în partea șeialaltă de sat?

A: Da io nu țân minte cât. Vreo câteva zile. Mai se prelunjea. Mai fujea dintr-ânșii.

Q: Da mata ai văzut șineva să fugă?

A: Hă?

Q: Ai văzut șineva să fugă?

A: De la mine-n mahală n-o fujit nime.

Q: N-o fujit nime.

A: N-o fujit. Erau toți, aveau caledor la casă, ș-apoi ședeau pe scaune în casă în caledor. Apoi avea o ogradă largă șî un sarai lung. Ș-apoi dincoașe era casa me. Casa tati, a mamei era. Șî ei avea restorant șî io lucram—iaca așe că la Aftenie i-o furat banii. Vindeam acolo la bețâvani d-aieștia care cumpărau băutură. Da __.

Q: Da mata, vreau să te întreb, aieștia când i-o strâns de la mata din mahală, ai văzut unde io dus pe urmă, după șe i-o strâns?

A: Păi i-o dus plimbare la marjinea satului.

Q: Mata te-ai dus din urmă sau nu? Ai mărs după dânșii sau nu te-ai dus?

A: Da io m-am dus acolo. Da cum nu.

Q: Te-ai dus după dânșii?

A: Păi da numa io, adică?

Q: Șe-ai văzut când te-ai dus după dânșii?

A: Că erau șî coptilași mititei, saracii ei de țâță. Răsturnați. Care da din mâini, care din pișioare, care și cum.

Q: Hai să-mi povestești mata, te rog, pe rând.

A: Poftim?

Q: Deci, vreu să înțeleg mai bine cum s-o întâmplat tot. Deci, ei pe dânșii i-o dus în coloană. Mata ai mărs din urmă?

A: Din urmă. Da păi numa eu?

Q: Până unde ai mărs din urmă?

A: Am mărs până aproape unde i-o împușcat. Da amu acolo nu, că n-am mărs mai departe că n-o dat voie.

Q: Șî cât de aproape ai mărs de locu pân i-o împușcat?

A: Da așe eram ca-n în poartă, în drum, așe ia aișa, aiș.

Q: Cam vreo opt-zece metrii?

A: Poftim? 

Q: La vreo opt-zece metrii ai ajuns?

A: Da, da. Iaca așe cum din drum.

Q: Ș-ai văzut cum îi împușcau pe dânșii?

A: Da cum dară.

Q: Șe-o făcut cu dânșii, iaca când o ajuns coloana, șe-o făcut?

A: O făcut—erau acolo la noi gropti șî era apă șî erau gropti. Ș-acolo i-o dat. Da pe alții o lăsat [neângropați] șî i-o mâncat câinii.

Q: Iaca când o ajuns coloana, cum i-o împușcat? Pe toți odată sau în grupe? Șe-o făcut? Povestește-ne cum s-o întâmplat.

A: Cum o dat? Adică, cum ei ședeu grup așa, o pus tomatoș, șî pârrrrrr [imitează sunetul unei puști mitraliere], șî care șî-ncotro s-o răsturnat. Șî femei, șî coptii, șî bărbați, șî bătrâni, șî tineri, șî tot felu.

Q: Șî... da șine o împușcat într-înșii?

A: Hă?

Q: Întrânșii șine-o împușcat?

A: O împușcat șî de-a noștri, împușca șî armata. La noi, d-aieștia bărăhlani, d-aieștia care umbla de-a dracu. Șî ei s-o—de amu de șeilalți, armata.

Q: Da unde stăteu, iaca soldații șî aieștia din sat, unde stăteu? Șî unde stăteu evreii?

A: Evreii sta la un loc toți. Aieștia erau un grup aparte.

Q: Care împușcau.

A: Șî gata. Nu mai întreba după șe ptica. Într-o dată de-amu acolo ia. Punea tomatoș cu roată așe ia, rotundă la pușca șeie, șî [soldații sî sătenii] împușcau, șî [evreii] să răsturna. Care unu așa, unu așa [arată cu mâna spre dreapta și stânga] cum era. Ș-așa îi drept, nu că-i strâmb.

Q: Da acolo era o sângură groapă sau erau mai multe gropi? 

A: Șe?

Q: Pregătite pentru...

A: Ei, că lor le trebuia mai multe gropti?

Q: O groapă era.

A: O gropă ș-acolo îi omora.

Q: Da cât de mare era groapa șeia?

A: Hă?

Q: Cât de mare era groapa șeia?

A: Iaca așa cum îi aișa la fântână la noi. Aișa-i fântână. [Arată cu mâna spre partea ei dreaptă.]

Q: Ia cam cât? Vreo doi metri jumate pe vreo doi metri jumate? Cât are cam?

A: Unu peste altu. Parcă-i găta să-i puie-n săcrie? O murit ei acolo.

Q: Da-i împușcau pe toți îmbrăcați sau i-o dezbrăcat de haine?

A: Ei, nu mai i-o dezbrăcat. Așa cum era, se găsea. Așa.

Q: Mata ai stat pân șe i-o terminat de împușcat pe toți?

A: Hă?

Q: Ai stat pân la urmă, pân șe i-o terminat de împușcat?

A: Da cum dară. Da o trebuit să văd șe fașe la urmă...

Q: Ș-ai văzut cum i-o dat în groapă?

A: Apoi cădea ușor __ acolo. Da.

Q: Pe urmă i-o astupat? O dat țărână peste dânșii?

A: O dat țărână de-asupra șî...

Q: Data trecută ne-ai spus c-ai văzut că unii dintre localnici luau haine de pe aieștia morți. 

A: Da păi era amu îi lepăda armata, rămâneu morți acolo jos. Amu șe vroiau [sătenii] așe fășeu cu dânșii [cu morții]. Că-i dezbrăca, că-i îmbrăca, __.

Q: Înseamnă că...

A: Soldații n-o mai stat până la urmă să vadă șe fac ei cu dânșii.

Q: Soldații înseamnă că s-o dus mai devreme.

A: S-o dus.

Q: Ș-o rămas numa aieștia din sat?

A: A noștri, da.

Q: Șî mata ai văzut cum îi dezbrăcau?

A: Da cum dară. Șî haine luau, șî __.

Q: Șî cât timp cam ai stat acolo, iaca tot timpu ăsta? Cam cât timp ai fost?

A: Cât timp? Da păi cât s-o culăit ei. Că le-o împușcat, că le-o dezbrăcat, cât i-o dat...

Q: Șî cât timp o ținut asta?

A: Hă?

Q: Cât timp o ținut tăt asta?

A: Cât timp—ora? Păi cum—dimineața-i dușeu. Dimineața acolo, șî-i grămădeu. Ș-apoi îi punea grupă șî ei cu armele așe din urmă șî ei merjeau înainte—care coptilaș de mănuță, care-n brață, care __. S-o înconjurat împrejur la grupă șî mai hămăie șî mâncau acolo din gură. Șî pe urmă prindea a traje într-înșii. Șî se răsturna. Unu așa, unu așa; fiecare cum isca.

Q: Da șe le spunea? Șe-ai spus mata? Că le spunea șeva înainte de a-i împușca sau șe?

A: Șe fașe?

Q: Le-o spus șeva soldații la evrei înainte de ai împușca?

A: Șe să le spuie?

Q: Nu știu că mata ai spus că le spunea șeva. L-e spunea șeva?

A: Apăi...

Q: Ai zis mata că „hămăiau din gură”. Șe aveai în vedere?

A: Da, c-am uitat.

Q: Ai uitat. În grupa asta, pe care ai văzut mata ca i-o împușcat, erau ș-aieștia din mahala la mata?

A: Da cum dară. Era șchipu Leiba. Șî Lyolea. Șî Dusea. Șî asta ia, Jenea. Niuma. Izea. [Îi numără pe degete.] Ia că îi știu ca pe dejetele mele.

Q: Șî ei toți erau acolo.

A: Da.

Q: Ș-ai văzut cum i-o împușcat.

A: Cu fața lor—era cu fața la vale—cu caledor, aișa o ogradă mare largă. Pe urmă era un sarai. Saraiu șela era cu părete la noi în grădină. Șî pe urmă i-o luat d-amu pe toți așa, șî i-o...

Q: Da, de acolo de unde stăteai mata, auzei glasurile lor? Auzei șe se vorbea?

A: Șe fașe?

Q: Iaca, mata ai spus că erai ca de-aiș pân la poartă, de gropă. Auzei șe vorbeau evreii acolo la groapă? Auzei..

A: Da șe, dacă ei jîdauă ăștia grăieu, nu grăieu în limba noastră.

Q: Da auzei șeva sunete? Altșeva, s-auzea șeva?

A: Da cum nu s-audă. Parcă pe noi nu ne-aude nime dacă era acolo ia șineva? Așa șî pe dânșii. Da i-o ușis sărașii.

Q: Asta o fost un sângur caz când ai văzut mata cum o îmușcat sau o mai fost șî alte cazuri?

A: Ei nu numa la noi. Era șî pe partea șealaltă, că satu la noi îi acolo mare. Șî pe măhări—pe grupe unde erau ei, p-aiș. Apoi d-amu de acolo îi lua. Îi lua șî-i ușideu.

Q: Da mata ai văzut șî alte cazuri?

A: Da păi acolo io nu m-am dus. Io aveam treabă cu a mei de aișa de la noi.

Q: Numa pe aieștia i-ai văzut.

A: Da.

Q: Ai mai văzut în timpu războiului oameni morți sau arestați? O fost așa cazuri?

A: N-am văzut.

Q: N-ai văzut nișodată.

A: Nu, nu.

Q: Da, ne-ai spus data trecută că pe evrei i-o țânut vreo zi-două, închiși undeva în sat la voi.

A: I-o țânut șî mai mult șî mai puțin, cât l-e...

Q: Da de unde mata știai despre asta, că i-o țânut închiși în sat la voi?

A: Da păi dacă i-o băgat prin sarai, prin tolete—pe unde—prin căși, șî-i ținea—cum nu știam?

Q: Da i-ai văzut vreodată țânut închiși pe undeva?

A: Acolo la noi. Unde avea sarai așela—unu mare—la Leiba. Acolo i-o nu mă ocupam. Că era o jidaucă la vale, apoi era aișa Dudel cu Basea cu ăsta—cum dracu-l chema—o fată avea—Hilea șî unu Haim, băiet. Șî ie—pe dânsa o chema... nu știu cum o chema pe dânsa. Taman în șentru unde-i magazinu, unde-i în Codreanca, unde-i spitalu, acolo în partea asta, unde este o casă pătrată. Ș-apoi este unu __ apoi acolo era jidanu șela.Trăia.

Q: Da mata ai spus că i-ai văzut într-n sarai închiși. Unde era saraiu ista?

A: Într-a nostru cred că—aiș în mahala me.

Q: A lui Leiba, sarai?

A: Da, a lui Leiba.

Q: Șî pe dânșii i-o țânut închiși? Nu de-odată i-o dus sau cum?

A: Nu de-o dată. I-o mai țânut acolo. __ avea la Chișinău o fiică—băieți are doi—ș-apoi acolo i-o ținut. Apoi i-o scos. Îi scotea sărașii, plângând, răcănind, șî __ . Trăjea, că era o barahlă de aiș, care nu mai vedau suflet de om.

Q: Da cât timp i-o țânut acolo?

A: Da, câteva zile, nu mult.

Q: Câteva zile.

A: Nu lung. Nu-i țânea lung.

Q: Da cu tătă averea la toți evreii ăștia a voștrii din sat, ce s-o întâmplat?

A: Șe fașe?

Q: Cu averea lor.

A: Averea? Averea o luau oamenii care umblau de-a dracu pe acolo. Tot ei intrau în casă, luau haine, luau șe găseu. Care erau bărăhlani. Care om era de oameni se gândea că-i suflet șî el. Se gândeu șî nu fășeu trebi d-aieste.

Q: Ai văzut vreodată cum ei luau din casă lucruri.

A: Cu duiumu. Că ei nu spuneau să iasă, că nu știau șe este. Iaca așa, ca cum pe mine— spurcășuni d-aieste—cu mâna julită aiș. I-o turnat chiar acolo ia, în portiță. Șî o turnat cu o căldare pe el, cu apă în cap. [Este neclar despre ce vorbește.]

Q: Vreu să te întreb, da după război, la voi în sat o mai rămas evrei în viață? Trăiau..

A: Prin sat n-o mai rămas nică. N-o rămas. Parcă ei—dacă lua pe ei lua pe rând—lua grămadă ia—ca câți eram în casă pe toți ne lua. Șî împușcat, șî jos la pământ.

Q: În afară de evrei, îi mai omorau șî pe alți oameni atuncea?

A: O omorât, da de așeia care erau contra.

Q: De care?

A: Care erau contra rusului.

Q: Da asta, d-amu după război.

A: Poftim?

Q: Asta după război.

A: Nu-nțeleg.

Q: Zâc, matale ne spui că după război s-o întâmplat. Da pe noi ne-nteresează în timpu războiului. Atunș o mai omorât șî alții sau doar pe evrei.

A: I-o omorât, da păi șe, io mai țân minte șe fac dânșii? Șe fac ei?

Q: Da mata nu știi, cu țâganii s-o întâmplat șeva atunșa în anii războiului?

A: Cu șe?

Q: Cu țâganii.

A: Nu. Nu fășea la țâgani nică.

Q: Da la comuniști l-e fășeu șeva?

A: La comuniști ei trăjea.

Q: Știi șeva despre cazuri șe s-o întâmplat cu comuniștii?

A: Hă?

Q: Știi mata careva cazuri?

A: Io atunș stiem da amu o fost ani de atunș până amu ia. Nu pot țâne minte toate șelea.

Q: Noi o să ne oprim aici. Mulțumesc frumos.

(Interviul intrerupt)

Q: Mai avem câteva întrebări să vă întrebăm.

A: Davai.

Q: Io am înțeles că s-o întâmplat—tot ce ne-ați povestit despre cazurile astea—s-o întâmplat în Codreanca.

A: Da.

Q: Da.

A: Apoi îi drept, nu-i strâmb. Îmi pare bine că nu-s parte io.

Q: În afară de Aftenie Huzunu, ăsta care ai spus mata c-o participat acolo...

A: Șine?

Q: Ai spus că Aftenie Huzunu îl chema pe omu ăsta care îi strânjea pe evrei?

A: Ăhă.

Q: Mai țâi minte șî pe alții cum îi chemau, din săteni?

A: Numa pe așeia răi așa îi știu.

Q: Șî cum îi chema pe dânșii? Pe aieștia răi.

A: Apăi pe aiesta v-am spus care era. Da pe alții nu știu.

Q: Nu mai țâi minte pe nimeni.

A: Da păi îs ani de zile. Să fi fost la întrebări mai din timp, mai țin minte, da așa...

Q: Am înțeles. Mulțumesc.

Acest interviu a fost realizat in 2010 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project