Mihail Purice, născut in 1926 in Gura Camencii, raionul Floreşti

În acest interviu Mihail Purice, născut in 1926 in Gura Camencii, raionul Floreşti, Romania (astazi Moldova), povestește despre declanșarea confruntării dintre URSS și Germania in 1941; apariția trupelor germane și române; despre cum a văzut convoiuri de evrei conduși spre locul împușcării; despre cum a auzit împușcături și a văzut gropi comune; cum nu a fost lăsat să vadă împușcarea; cum a ajutat o femeie gravidă de origine evreiască și despre relațiile familiei sale cu vecinii evrei până și după război. 

Q: Va rog sa-mi spuneti numele dumneavoastra.

A: Nu am inteles.

Q: Numele dumneavostra, cum va cheama?

A: Ma cheama Mihail dar imi zic Mircea.

Q: Si de familie?

A: Purice.

Q: In ce an v-ati nascut?

A: Ei, m-ati mai intrebat, in ’26 v-am spus.

Q: Trebuie sa inregistrez si pe caseta. Spuneti-mi si locul unde v-ati nascut, numele

satului.

A: Gura Cavnic, aici, raionul Floresti.

Q: Si spuneti-mi in 1941 cand a inceput razboiul erati aici in sat?

A: Da.

Q: V-amintiti ce s-a intamplat atunci cu evreii?

A: Numaidecat.

Q: Puteti sa ne povestiti?

A: Numaidecat.

Q: Va rog frumos.

A: Trupele rusesti se retrageau. Iaca aicisa, deasupra dealului unde e soseaua ceea

[arata directia], soseaua nu era facuta, erau transeele rusesti. Romanii cu nemtii

erau de aici [arata directia-in stanga sa], in partea asta si se bateau pe deasupra

satului. In casa asta unde ati intrat, dar nu era asta casa, casa asta am facut-o amu

eu de pe urma, a fost o casa batraneasca, o ridicat un [cuvand neinteles] si o

distrus tot, noi am ramas pe drumuri, amu…si…o stat 9 zile aicia frontu’, 9 zile;

trupele resesti s-o retras, o intrat romanii cu nemtii si o inceput traiul cum era mai

inainte, cum o fost pana in ‘451…pana in ’40. Mai departe ce va intereseaza?

Q: Ce tineti minte ca s-a intamplat cu evreii?

A: Da, tin minte destul de bine. Ii lua, ii aducea din partea asta [indica directia-in fata

sa] de pe unde nu stiu, mergeau pe aici pe sub sa. Care nu puteau, erau dintransii

cu harletele si cu lopetile, mai tineri, mai voinici, mergeau si faceau groapa

inainte si care nu puteau, picau, ii impuscau si ii dau acolo. Cum ii impusca nu

stiu, nu ne lasau pe noi sa ne uitam, sa vedem, eram inca tineri, 14 ani; si ii

dadeau acolo in bord si puneau niste…cum ii spune…niste crengi deasupra si

oleaca de tarana. Apoi, dupa aceea, ei se duceau, dar noi ne duceam, ne interesa.

Se cunostea cum intra, suflau acolo si tarana aceea se ridica acolo…jale ce a

fost…

Q: V-amintiti ce soldati au fost cu ei, daca erau romani sau nemti?

A: Erau si asa si asa.

Q: Vorbeau si romaneste?

A: Da, da, da.

Q: Si numai ati auzit impuscaturile sau ati vazut cum ii impuscau?

A: N-am vazut. Cum ii impuscau nu am vazut. Eu ce am vazut si imi aduc aminte

ceea va spun…

Q: Ati vazut cadavre, morti?

A: Da, numaidecat…Cum, nu erau morti chiar cu totul. I-o impuscat, ei inca mai

suflau, ii luau de acolo si ii dadeau in bord.

Q: Si cine sapa gropile?

A: Evreii, dintransii cum va spun, din coloana lor.

Q: Si tot ei ii acopereau?

A: Tot. Stateau langa dansii un neamt si un roman si ii puneau sa…oleu oleu

Q: Altceva va amintiti ce s-a intamplat, daca au fost oameni care au incercat sa

evadeze sau care au fugit?

A: Da… o evreica, ma scuzati, noi aici unde e pe ceata asta am avut vie, aveam vreo

2 hectare de vie; eu, bunelu meu, eram copil, ce, aveam vreo 14-15 ani, da, cam

asa ceva, ne-am dus dupa aceea la vie; acolo aveam o coliba, voi stiti ce-i coliba,

nu casa, asa facuta cu acoperis de stuf [liniste]- mi-a facut semn ca sa tac. Evreica

era si gravida si a ramas. O ramas cum o ramas nu stiu. Bunelu meu o luat-o de

acolo, o luat-o si o bagat-o in coliba aceea si a nascut acolo.

Q: A ramas in urma?

A: Da, coloana s-a dus.

Q: A ramas in urma fata de convoi?

A: Da, coloana s-a dus si numai ea singura a ramas. Bunelu a luat-o si o dus-o in

coliba aceea; pe noi ne-o fugarit bunelu, sa nu vedem. Ea a nascut acolo si o luat

copilul, si bunelu, ce o facut bunelu cu dansa, unde o dus-o? dar ca a salvat-o.

Noua tot nu ne-a dat voie sa ne uitam; de ce? Ca daca-l afla pe bunelu ca a salvat

o evreica diasta, era rau, ajungea clar la Curtea Martiala, asa se numea pe atunci.

Q: Si nu stiti ce s-a intamplat cu ea dupa aceea?

A: Nu stiu, n-am mai vazut-o.

Q: O singura data ati vazut coloana trecand?

A: Ehehe, cate coloane o trecut, o trecut multe. Pot sa spun ca asa, azi o trecut, poate

ca o saptamana nu, si alta, si iara, tot asa treceau.

Q: Si de fiecare data s-a intamplat sa vedeti ca omorau oameni?

A: Nu. Cum? Iaca mergeau, ii duceau si ei picau, nu puteau, daca mancare nu le dai

si ii fugareau, si ramaneau in urma. Amu ceia care ramaneau ii impuscau. Nu le

da voie sa se duca undeva or ceva caruta, sa-i puie in caruta sa-i duca. Ii impusca

si ii ingropa, iaca cum.

Q: Si ati vazut de mai multe ori, gropi?

A: Nu, de vreo 2 ori am vazut asa, dar coloane au fost mai multe […] Au fost poate,

nu-mi amintesc, poate vreo 4-5 coloane asa, dar coloana mare, erau multi.

Q: Erau si din sat?

A: Nu. Cum sa va spun, la noi au fost 2 evrei; o evreica statea chiar aicea [arata

directia-inainte] Leah ii spunea, ma lua pe mine calare seara, Dumnezeu s-o ierte,

ca acuma e moarta, ma ducea dii ca eram copii, si un evreu dincolo de posta.

Cand s-a dus nu stiu, nu-mi amintesc eu de dansii. S-a dus mai-nainte. Pe urma,

asta, evreica a avut 2 baieti Hil si Iancu. Hil a fost pe front cu mine, era mai mare

ca mine si a fost pe front si cum ca a ramas fara o mana, el; dar Iancu…nu stiu ce

s-a facut cu dansii; ei! Erau in varsta, poate c-o si murit, poate c-o si trecut din

viata, nu stiu.

Q: Si unde ati fost pe front?

A: Eu?

(se schimba locatia interviului)

Q: Suneti-ne, aici era locul pe care ni l-ati descris mai devreme?

A: Da, iaca aici, pe aici mergea drumul si la vale era tot asa copaci, pe margini

copaci…i-o impuscat.

Q: Si unde erau gropile?

A: Aici, pe marginea copacilor, aici pe marginea drumului, in directia asta.

Q: Era un drum care acum nu mai exista?

A: Da, era un drum iaca asa de tara, pe ruseste se mai spune [denumirea in ruseste].

Q: Si la ce distanta erati de locurile acelea? Cat de mult ati putut sa va apropiati?

A: De dansii? Ei, aproape, cu totul de dansii. Daca ne impusca pe noi ne arunca.

Q: Si ati incercat sa vorbiti cu ei? Ati incercat sa le aduceti apa, mancare?

A: Da, erau dintransii, soldati care ne da voie: “Ia dute ba, dute ada!”; erau care nu

ne da voie, iaca asa.

Q: De cate ori ati mers sa le dati apa sau mancare?

A: Nu tin minte tot. Parca imi pare de 2-3 ori, asa ceva.

Q: Si o aduceati de departe, de unde aduceati?

A: De la fantana, iaca fantana.

[arata directia] Incolo sunt grote asa, nu numai aici, intelegi, incolo inca sunt;

atatea s-o stricat, s-o faramat, s-o surupat casele.

Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project