Nadeja Cupciuc, născută in 1932 in Rezina, r-l Rezina

In acest interviu, subiectul isi aminteste cum, fiind copil, a fost martor uciderii sau innecarii evreilor in riul Nistru.

Ea vorbeste despre anul nasterii [1932], locul nasterii Rezina, despre faptul ca nu a parasit locuinta toata durata razboiului. Ea isi aminteste ca aproape de sfirsitul razboiului ea vazuse evrei mergind in coloana supravegheati de soldati, concentrindu-se in povestirea ei asupra lamentarilor evreilor, in special asupra plinsatelor care veneau din partea femeilor. Ea povesteste cum fiind copil ea vazuse cum evreii erau indreptati spre podul mobil de pe riul din apropiere, Nistru, si impuscati inainte ca sa ajunga la mijlocul riului. Ea mentioneaza ca in acele timpuri ei erau sub administratia romaneasca, si ca soldatii romani erau cei care i-au impuscat pe evrei. Ea vorbeste cum ei, fiind copii, stiau ca acei oameni care mergeau in coloana erau evrei. Ea mentioneaza cum insasi soldatii le spusesera lor ca aceastia erau evreii, sau Jidani in dialectul local. Ea isi aminteste ca aceasta procedura avusese loc cam o saptamina, zi de zi. Ea descrie citi evrei erau si cam citi erau in coloana (cam 8, barbati, femei si copii).

Ea incepe sa descrie ce aveau evreii cu ei. Ea vorbeste despre saci pe care evreii iii carau cu ei. Ea mentioneaza ca uneori soldaii romani ii deposedau pe evreii de sacii lor; odata unii din acei soldati care de fapt stateau in gazda interlocutoarei ii dadusera si ei un sac. Ea descrie continutul sacului ca fiind printre altele si aur. Ea descrie cum soldatii ii supravegheau si cum citeodata ii impuscau pe cei care se plingeau mai tare inainte ca acestia sa ajunga la podul mobil, cum unii dintre ei, mai batrini, erau impinsi in apa si lasati sa se innece. Ea extensiv descrie scena cu podul mobil unde evreii erau impuscati sau fortati sa se innece, lucrurile lor disparind cu ei sau fiind furate de soldati. Ea vorbeste despre locurile de unde evreii erau adusi, in marea majoritate din Rezina, restul din satele din apropiere. Ea descrie cum aratau ei si ce atmosfere domnea: bine imbracati, plingind si strigind. Insa, dupa cum isi aminteste ea, soldatii romani nu se comportau rau in general, sau mai bine zis, nu ii batjocoreau, ei doar ii supravegeau pina la locul unde ii fortau catre moarte. Ea exprima compasiune fata de evrei.

Ea vorbeste despre evreii din Rezina fiind luati pe timp de noapte. Ea vorbeste despre soldatii pe care ii avea la gazda. Ea poveste cum acei soldati isi faceau serviciul obisnuit inainte ca sa fie ordonati sa extermine evreii, proces care a durat cam o luna. Ea descrie iarasi scena exterminarii lor: cum in timp ce incercau sa innoate dupa ce erau fortati in apa riului, evreii erau impuscati de soldati care ii supravegheau de pe mal. Ea deasemennea observase ca nu erau prea multi evrei tineri, batrinii erau predominanti. Ea mentioneza ca dupa aceasta procedura, in sat nu mai ramasese nici un evreu. Ea vorbeste despre casele acelor evrei ucisi ramanind in paragina. In unele cazuri erau transformate in magazine de catre stat imediat dupa razboi.

Acest interviu a fost realizat de Diana Dumitru in 2006 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project

Versiunea video aici https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn45452