Petru Perciun, născut in 1929, in Parcani, Basarabia

In acest interviu, Piotr Perciun vorbeste despre convoiul de evrei capturati de catre soldatii romani si germani care a trecut prin satul in care locuia. El povesteste despre soarta evreilor batrani si bolnavi care erau impuscati de catre soldatii romani si apoi deposedati de bijuteriile pe care evreii le aveau asupra lor. De asemenea vorbeste despre faptul ca satenii le aduceau evreilor mancare si apa. Isi aminteste cum mama sa l-a revazut in convoi pe evreul la care a lucrat si cum acesta a fost impuscat de catre soldati in momentul in care acesta a iesit din convoi pentru a o imbratisa pe mama lui Perciun. Povesteste despre locul in care evreii omorati au fost ingropati, pe malul Nisstrului in apropiere de Cosauti. Vorbeste despre armamentul soldatilor: romanii aveau carabine iar germanii pusti automate.

Intervievatul isi spune numele, locul si anul nasterii: Perciun Piotr, satul Parcani in 1929, raionul Sorocu. Isi aminteste anul 1941 la inceputul razboiului cum au venit nemtii, cum avioanele bombardau satele, isi aminteste cum evreii din Dumbraveni si Cernauti au fost capturati; vorbeste despre convoiul de evrei capturati care a trecut prin satul in care locuia; spune ca a fost martor ocular la impuscarea mai multor evrei de catre soldatii romani; isi aminteste cum corpurille neinsuletite ale evreilor erau aruncate intr-o caruta. Nu stie unde erau dusi evreii, probabil la Vartejeni. Povesteste cum convoiul a poposit o noapte langa sat; mama lui ii cunostea pe o parte din evrei deoarece lucrase pentru ei, isi aminteste cum mama sa a incercat sa vorbeasca cu evreii. Povesteste ca soldatii le dadeau voie evreilor sa vorbeasca cu satenii fara se se apropie de acestia, cam de la o distanta de 3-4 metri; nu isi mai aminteste ce a vorbit mama lui cu evreii. Descrie armametul soldatilor (germanii aveau pusti automate si romanii carabine); isi aminteste cum evreii batrani care nu mai puteau tine pasul cu convoiul erau impuscati si aruncati in caruta; soldatii nu lasau mortii in urma lor, ci ii luau cu ei; soldatii romani furau bijueriilele evreilor impuscati; din auzite stie ca evreii morti au fost ingropati la gramada in apropiere de Cosauti pe malu Nistrului, precum si in apropiere de Kiev; unii dintre evrei au reusit sa evadeze si sa fuga in America sau in Israel, ceea ce a dus la contraatacul americanilor impotriva nemtilor. Convoiul de evrei care a trecut prin sat era lung cam de 200 m, nu poate spune exact cate persoane erau in total, nu poate spune exact nici cati evrei morti erau in caruta soldatilor; isi aminteste cum satenii le azvarleau evreilor mancare si apa; soldatii ii lasau pe sateni sa se apropie la o distanta de 3-4 metri de convoi; soldatii aveau grija ca satenii sa nu le azvarle evreilor arme sau cutite; convoiul a trecut prin sat cam prin luna iunie-iulie; convoiul de evrei venea de la Cernauti si de la Balti; in sat in care locuia Perciun au fost cateva familii de evrei care au fugit inspre Cernauti sau Balti; in convoi era si fata unui evreu la care mama sa a lucrat in Dumbraveni, nu isi aminteste ce a vorbit mama lui cu fata;

Isi aminteste cum in convoi era si evreul la care mama sa a lucrat, iar cand evreul a iesitt din convoi pentru a o imbratisa pe mama lui Perciun, evreul a fost impuscat de catre soldatii romani. Isi aminteste ca soldatii germani calatoreau calare pe cai, iar romanii umblau pe jos; descrie paftul ca soldatii romanii erau in subordinea nemtilor. Isi aminteste cum pe evreul mort l-au pus in caruta. Descrie cum evreii din convoi isi ofereau hainele si avutiile satenilor, deoarece stiau ca ei se duc la moarte.

Acest interviu a fost realizat in 2004 în cadrul United States Holocaust Memorial Museum's Moldova Documentation Project